Variola ovină se extinde: biosecuritatea începe la poarta fermei

Noile focare de variolă ovină raportate în mai multe județe readuc biosecuritatea în centrul activității fermelor de oi și capre. Într-un sector în care animalele sunt deplasate între pășuni, târguri și exploatații, o singură verigă slabă poate favoriza răspândirea bolii. Pentru crescători, reacția rapidă la primele semne și controlul strict al mișcărilor sunt mai importante decât orice zvon sau soluție improvizată.

Datele WAHIS citate de Revista Ferma indicau, pentru 9 septembrie 2026, focare confirmate într-o gospodărie cu 233 de ovine din Popești, județul Iași, și într-o gospodărie cu 196 de oi din Făcăeni, județul Ialomița. Publicația relata, de asemenea, efective afectate în județele Brăila, Tulcea, Gorj, Vâlcea, Teleorman și Constanța. Situația se poate modifica rapid, astfel că numărul focarelor și al animalelor supuse măsurilor trebuie verificat în comunicările actualizate ale autorităților sanitar-veterinare.

Ce este variola ovină

Variola ovină și caprină este o boală virală contagioasă a rumegătoarelor mici. Poate provoca febră, leziuni ale pielii și mucoaselor, scăderea producției, slăbire și, în cazurile severe, mortalitate. Impactul nu se limitează la animalele bolnave: apar restricții de circulație, costuri cu dezinfecția, blocarea comerțului și pierderea veniturilor pentru exploatațiile din zonele afectate.

Boala nu trebuie confundată cu afecțiuni dermatologice mai puțin grave. Diagnosticul aparține medicului veterinar și se confirmă prin procedurile oficiale. Un crescător care observă noduli, cruste, secreții, febră, lipsa poftei de mâncare sau o evoluție neobișnuită în efectiv nu ar trebui să mute animalele și nici să încerce să ascundă situația. Anunțarea imediată a medicului veterinar concesionar și a DSVSA este măsura corectă.

Cele mai mari riscuri sunt mișcările necontrolate

Introducerea unor animale fără documente și fără o perioadă de separare poate aduce agentul patogen într-o fermă sănătoasă. Același risc apare prin mijloace de transport nedezinfectate, vizitatori care trec dintr-o exploatație în alta, echipamente împrumutate sau personal care folosește aceeași încălțăminte și aceleași haine de lucru în mai multe adăposturi.

În perioadele de alertă, fiecare fermă ar trebui să țină o evidență clară a intrărilor și ieșirilor. Animalele nou-achiziționate nu se amestecă imediat cu turma. Zona de izolare trebuie să aibă ustensile separate, iar îngrijirea animalelor suspecte se face după cea a efectivului sănătos. Vehiculele care ajung în curte ar trebui să oprească într-o zonă controlată, fără să traverseze inutil spațiile de adăpostire.

Târgurile, colectările și transporturile comune pot mări viteza de răspândire. Înaintea oricărei deplasări, crescătorul trebuie să verifice restricțiile valabile, documentele sanitar-veterinare și statutul localității de origine și destinație. O ofertă aparent avantajoasă pentru animale fără trasabilitate poate produce o pierdere mult mai mare decât economia inițială.

Un protocol simplu pentru fermă

Biosecuritatea începe cu lucruri concrete: un singur punct de acces, încălțăminte rezervată adăpostului, curățarea mecanică înaintea dezinfecției și separarea echipamentelor folosite la animale bolnave. Substanțele dezinfectante trebuie alese și utilizate conform recomandării medicului veterinar, la concentrația și timpul de contact indicate. Aplicarea peste noroi sau materie organică reduce eficiența.

Registrul exploatației trebuie să corespundă situației din teren. Identificarea animalelor, documentele de mișcare și inventarul actualizat ajută autoritățile să urmărească rapid contactele în cazul unui focar. Pentru fermele cu angajați sezonieri, regulile trebuie explicate înainte de intrarea în adăpost, nu doar afișate pe un perete.

Furajele și așternutul se depozitează astfel încât vehiculele furnizorilor să nu ajungă lângă animale. Cadavrele, dacă apar, nu se manipulează și nu se elimină pe cont propriu; se urmează indicațiile oficiale. Nici tratamentele fără diagnostic și nici vânzarea urgentă a animalelor suspecte nu rezolvă problema, ci pot extinde focarul.

Informația verificată protejează și ferma

În jurul bolilor cu impact economic apar rapid mesaje contradictorii despre vaccinare, despăgubiri sau interdicții. Crescătorii ar trebui să urmărească informările ANSVSA, DSVSA județene, medicului veterinar și, pentru evoluția internațională, baza WAHIS a Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor. Măsurile pot diferi în funcție de zonă și de deciziile oficiale din acel moment.

Despăgubirile și condițiile de eligibilitate depind de documentele fermei și de respectarea obligațiilor sanitar-veterinare. De aceea, trasabilitatea nu este o formalitate care devine importantă doar la control. Ea poate influența capacitatea crescătorului de a demonstra efectivul deținut și pierderea suferită.

Înaintea unei plecări la pășune sau a unei achiziții, o listă scurtă poate preveni decizii costisitoare: se verifică dacă localitatea are restricții, dacă mijlocul de transport a fost curățat și dezinfectat, dacă animalele sunt identificate și dacă documentele coincid cu efectivul. La întoarcere, animalele care au intrat în contact cu alte turme trebuie supravegheate atent. Orice suspiciune se notează cu dată și se transmite medicului veterinar, fără a aștepta apariția acelorași semne la mai multe animale.

Exploatațiile vecine pot conveni reguli comune pentru accesul transportatorilor și pot schimba rapid informații prin medicii veterinari, fără a răspândi identitatea fermelor suspecte sau date neverificate în spațiul public.

Variola ovină nu poate fi oprită de o singură fermă, dar fiecare exploatație poate reduce probabilitatea de introducere și transmitere. Izolarea, notificarea rapidă, documentele corecte și limitarea accesului alcătuiesc o apărare mult mai solidă decât reacțiile luate după ce boala s-a răspândit în turmă.

Documentat pe baza informațiilor publicate de Revista Ferma.