Costurile de producție au ajuns la 5.000 lei pe hectar. Fermierii români abia își mai acoperă cheltuielile
Agricultura românească se confruntă cu o presiune financiară tot mai mare, în condițiile în care costul mediu de producție pentru culturile de câmp a ajuns la aproximativ 5.000 de lei pe hectar. Scumpirea motorinei și a îngrășămintelor, alături de dificultățile de finanțare, afectează rentabilitatea exploatațiilor agricole. Potrivit estimărilor Agricover, chiar și o producție de cinci tone de grâu la hectar poate însemna doar recuperarea cheltuielilor, fără un profit real pentru fermier.
Un hectar de cultură mare costă aproximativ 5.000 de lei
Costurile de producție din agricultura românească au crescut semnificativ în 2026, pe fondul scumpirilor înregistrate pe piețele internaționale ale energiei și îngrășămintelor.
Potrivit estimărilor prezentate de Liviu Dobre, directorul general al Agricover Holding, costul mediu pentru cultivarea unui hectar a ajuns la aproximativ 5.000 de lei.
Această sumă nu include doar cheltuielile directe pentru înființarea și întreținerea culturilor, precum semințele, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare și motorina.
În calcul intră și cheltuielile indirecte, inclusiv salariile, amortizarea utilajelor agricole și costurile finanțării.
Creșterea costurilor pune presiune pe fermele românești, inclusiv în anii în care condițiile meteorologice permit obținerea unor producții satisfăcătoare.
Cinci tone de grâu la hectar pot însemna profit zero
Una dintre cele mai importante probleme semnalate de reprezentanții Agricover este diferența tot mai mică dintre veniturile obținute din vânzarea cerealelor și costurile suportate de fermieri.
La un preț orientativ al grâului de 1.000 de lei pe tonă, o producție de cinci tone la hectar generează venituri de 5.000 de lei.
Dacă cheltuielile totale de producție ajung la aceeași valoare, fermierul nu obține practic niciun profit.
Mai mult, atingerea unei producții de cinci tone la hectar nu este garantată, în special în regiunile afectate de secetă.
În cazul unei recolte mai slabe, veniturile pot coborî sub nivelul costurilor, iar exploatațiile agricole pot înregistra pierderi.
Calculul este unul orientativ, întrucât rentabilitatea reală depinde de producția obținută, prețul de valorificare și structura costurilor fiecărei ferme.
Motorina și îngrășămintele, principalele surse de scumpire
Creșterea cheltuielilor agricole este determinată în mare măsură de evoluțiile de pe piețele internaționale.
La 13 octombrie 2026, petrolul Brent, principalul reper al pieței europene, era cotat la aproximativ 105,35 dolari pe baril, comparativ cu 61,35 dolari pe baril la finalul anului 2025.
Această evoluție reprezintă o creștere de aproximativ 72%, reflectând presiunile de pe piața internațională a energiei.
În România, prețul mediu al motorinei standard a ajuns la aproximativ 10,90 lei pe litru, potrivit datelor disponibile pentru 13 octombrie 2026.
Pentru agricultori, scumpirea carburantului se reflectă direct în costurile lucrărilor agricole, de la pregătirea terenurilor și semănat până la întreținerea culturilor și recoltare.
În paralel, îngrășămintele rămân o componentă importantă a cheltuielilor agricole. Prețurile ridicate ale energiei influențează costurile de producție și transport ale fertilizanților, punând presiune suplimentară asupra bugetelor fermelor.
O parte dintre fermieri au reușit să limiteze efectele scumpirilor prin utilizarea stocurilor de motorină și îngrășăminte achiziționate anterior, la prețuri mai mici.
Totuși, această soluție nu poate compensa permanent creșterea costurilor de producție.
Reducerea îngrășămintelor poate afecta recoltele viitoare
În ultimii ani, numeroși agricultori au încercat să reducă cheltuielile prin diminuarea cantităților de îngrășăminte utilizate.
Deși această strategie poate reduce costurile imediate, aplicarea unor cantități insuficiente de nutrienți poate afecta fertilitatea solului și productivitatea culturilor pe termen lung.
Prin urmare, economiile realizate într-un sezon agricol pot genera pierderi în anii următori, dacă reducerea fertilizării nu este fundamentată pe analize de sol și pe necesarul real al culturilor.
În acest context, optimizarea inputurilor devine esențială pentru menținerea rentabilității exploatațiilor.
Lipsa lichidităților, o problemă tot mai mare pentru fermieri
Pe lângă creșterea costurilor, sectorul agricol se confruntă cu dificultăți în accesarea finanțării.
Potrivit datelor prezentate de conducerea Agricover, piața finanțării agricole din România a înregistrat o creștere nominală de aproximativ 4,5%.
Cu toate acestea, băncile au rămas prudente în acordarea creditelor către exploatațiile agricole, iar instituțiile financiare nebancare au înregistrat o dezvoltare mai rapidă.
Rata creditelor neperformante din agricultură s-a apropiat de 10%, comparativ cu aproximativ 6% la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii, potrivit datelor BNR invocate de reprezentantul Agricover.
Situația arată vulnerabilitatea financiară a fermelor, în special a celor care depind de credite pentru achiziționarea inputurilor și finanțarea lucrărilor agricole.
În aceste condiții, disponibilitatea banilor pentru desfășurarea activității curente devine la fel de importantă ca profitul obținut la finalul sezonului.
Producțiile bune nu mai garantează câștiguri
Anul agricol 2026 a adus rezultate favorabile pentru anumite culturi și regiuni ale României, însă creșterea cheltuielilor a redus avantajul economic al producțiilor obținute.
În multe exploatații, veniturile suplimentare generate de recoltele mai mari pot fi absorbite de costurile ridicate ale motorinei, îngrășămintelor și finanțării.
Această situație evidențiază schimbarea condițiilor economice din agricultură: o recoltă bună nu mai reprezintă, în mod automat, garanția unui an profitabil.
Pentru fermierii români, provocarea este menținerea unui echilibru între investițiile necesare obținerii unor producții ridicate și prețurile la care acestea pot fi valorificate.
Rentabilitatea fermelor depinde tot mai mult de gestionarea costurilor
În contextul actual, planificarea cheltuielilor și stabilirea unui preț minim de valorificare devin elemente importante pentru fiecare exploatație agricolă.
Fermierii trebuie să țină cont nu doar de costurile directe ale culturilor, ci și de cheltuielile financiare, amortizarea utilajelor și necesarul de capital pentru sezonul următor.
Diferențele dintre ferme pot fi semnificative, în funcție de suprafața exploatată, tehnologiile utilizate, condițiile climatice și nivelul producțiilor.
Estimarea de 5.000 de lei pe hectar evidențiază presiunea financiară din agricultura românească și explică de ce, pentru numeroși producători, obținerea unei recolte bune nu mai este suficientă pentru asigurarea profitabilității.